Prăvălia Predania din Constanţa a organizat, în perioada 10-27 decembrie 2008, expoziţia fotografică „Kosovo şi Metohia în lacrimi", a fotografului sârb Milinko Stefanovici.
Prăvălia Predania din Constanţa a organizat, în perioada 10-27 decembrie 2008, expoziţia fotografică „Kosovo şi Metohia în lacrimi", a fotografului sârb Milinko Stefanovici.
Oamenii se deosebesc unii de alţii prin ce sânt, prin ce fac, prin ce au, dar şi prin ce lasă în urmă. Unii lasă bunuri, alţii idei. Sfântul lasă în urmă o cale pe care o adevereşte cu faptele propriei sale vieţi. Cartea aceasta este alcătuită de Sfântul Nicolae Velimirovici după o străveche predanie din Macedonia şi reprezintă testamentul duhovnicesc al Sfântului Naum al Ohridei, o înfăţişare concisă în patru trepte a căii dreptslăvitoare către mântuire.
Sfântul Naum (+23 Decembrie) a fost unul dintre ucenicii Sfinţilor Chirill şi Methodie şi lucrător plin de râvnă împreună cu aceştia. Cu o aleasă învăţătură şi cunoscător a multe graiuri, el a întemeiat pe ţărmul de miazăzi al lacului Ohrida o mănăstire care-l împodobeşte şi astăzi. În jurul său s'a strâns mulţime de călugări, de pe tot cuprinsul Balcanilor. Sfântul Naum a fost un dascăl înţelept, călăuzitor al monahilor, aspru nevoitor, rugător şi duhovnic lucrător de minuni. Neobosit cărturar, Sfântul Naum s'a ostenit mai ales cu tălmăcirea Sfintei Scripturi şi a celorlalte cărţi bisericeşti din Greacă în Slavonă. A adormit în întâia jumătate a veacului al zecelea, mutându-se întru bucuria îndrăgitului său Hristos. A săvârşit minuni şi în vremea vieţii, şi după moarte. Numele Sfântului Naum împodobeşte istoria creştinismului dreptslăvitor din acel ţinut, veacuri de-a rândul făcându-se izvor de puteri tămăduitoare, scăpare bolnavilor şi celor în necazuri. Moaştele sale făcătoare de minuni uimesc şi astăzi prin mulţimea minunilor pe care le lucrează, mai cu seamă vindecări de boli grele, îndeosebi nebunia. Oamenii se deosebesc unii de alţii prin ce sânt, prin ce fac, prin ce au, dar şi prin ce lasă în urmă. Unii lasă bunuri, alţii idei. Sfântul lasă în urmă o cale pe care o adevereşte cu faptele propriei sale vieţi. Cartea aceasta este alcătuită de Sfântul Nicolae Velimirovici după o străveche predanie din Macedonia şi reprezintă testamentul duhovnicesc al Sfântului Naum al Ohridei, o înfăţişare concisă în patru trepte a căii dreptslăvitoare către mântuire.
Editura Predania, împreună cu Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi, a organizat, pe 8 noiembrie, expoziţia cunoscutului fotograf sârb Milinko Stefanovici despre cutremurătoarea soartă a bisericilor ortodoxe din provincia sârbă Kosovo şi Metohia.
Expoziţia a putut fi vizitată în Sala Gotică a mănăstirii, în perioada 8-16 noiembrie 2008.
Editura Predania a organizat, pe 5 noiembrie 2008, la Iaşi, împreună cu Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România - filiala locală, lansarea cărţii Prin fereastra temniţei, a Sfântului Nicolae Velimirovici, şi a DVD-ului cu filmul documentar „Sfântul Nicolae al Serbiei".
În deschiderea evenimentului au vorbit Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Protosinghelul Nichifor (Horea), Stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi, Ierodiaconul Cleopa (Stefanovici), de la Mănăstirea Staro Hopovo din Serbia, şi Dl Ionuţ Gurgu, directorul Editurii Predania.
Evenimentul a avut loc în Aula Mihai Eminescu - corpul A al Universităţii Al. I. Cuza.
Hristos se naşte! carte tridimensională interactivă
Prin cartea de faţă, îţi oferim un model tridimensional şi interactiv al Naşterii lui Hristos. Copilul tău poate îmbina personajele din carte fără să aibă nevoie de foarfecă sau lipici! Povesteşte-i copilului ce înseamnă Crăciunul şi îndeamnă-l să deseneze pe carte, alături de darurile Maghilor, şi darurile sale pentru Sfântul Prunc. Citeşte-i din Sfânta Scriptură despre Naşterea Mântuitorului şi alcătuiţi împreună textele rostite de personajele noastre. Odată asamblată peştera, o poţi desprinde din carte şi aşeza acolo unde doreşti. Bucură-te împreună cu copilul tău de amintirea celei mai minunate naşteri - Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos!
Condacul Naşterii Domnului
Fecioara astăzi, pre cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul Peşteră celui neapropiat aduce. Îngerii cu Păstorii slavoslovesc, şi Mághii cu Steaua călătoresc; că pentru noi s'a născut Cocon tânăr, Dumnezeu cel mai nainte de veci.
În cadrul librăriei Predania poţi găsi tot ceea ce ţine de neamul românesc: istoria lui, religia lui, dialectele lui, tradiţiile şi obiceiurile lui şi, nu în ultimul rând, peisajele lui.
Editura Predania a încercat să aducă în cadrul librariei tot ceea ce înseamnă carte bună, acoperind felurite domenii: literatură clasică, filosofie, sociologie, pedagogie, gastronomie, medicină, manuale, dicţionare ş.a.. Nu i-a uitat nici pe cei mici, pentru care a pregătit publicaţii cu cele mai frumoase poveşti şi basme. În plus, la anticariatul Predania poţi găsi orice titlu, la faţa locului sau prin comandă: ediţii vechi, titluri rare, carte şcolară, literatură străină, albume...
Libraria-anticariat Predania este situată pe B-dul Tomis nr. 8, la doi paşi de statuia lui Ovidiu.
Cele cincizeci de omilii duhovniceşti ale Sfântului Macarie Egipteanul sânt una dintre cele mai vechi scrieri ascetice dreptslăvitoare, iubită şi răspândită atât în mediile monahale, cât şi în rândul credincioşilor din lume, care doresc împlinească porunca Mântuitorului „Fiţi dar voi desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru cel din ceruri desăvârşit este." În cuprinsul lor, Omiliile acoperă toate trăirile omeneşti, de la căderea în păcat până la îndumnezeire; ele ne mărturisesc că, prin căderea în păcat, a pătruns în om ceva
străin, de care se poate scăpa cu ajutorul dumnezeiescului har, într'o luptă ce ţine o viaţă întreagă. Dar nu trebuie să deznădăjduim, ne spune Sfântul Macarie cel Mare, ci „să iubim şi să lucrăm pe măsura puterii ce ni s'a dat." Textul ediţiei de faţă reproduce întâia traducere Românească, de la 1775, a Ieromonahului Macarie, unul din apropiaţii Sfântului Paisie (Velicikovski) de la Neamţ şi ai Sfântului Gheorghie Cernicanul, „cel mai de frunte cărturar pe care l-a dat Cernica" (aşa cum îl numeşte într'un studiu D. Furtună), cu o bogată activitate de traducător - lăsând în urmă numeroase manuscrise şi tipărituri. Metoda de traducere adoptată de el este cea literală, „din cuvânt în cuvânt, fără nici o prisosicioasă adăogire şi limpezire a mea," dând naştere unei redări foarte exacte a originalului elin. Dintre cele patru culegeri ale textelor macariene, traducerea de faţă redă textul Culegerii a II-a, cea mai răspândită în spaţiul răsăritean de tradiţie
Editura Predania şi Mănăstirea „Djurdjevi Stupovi" din eparhia Ras-Prizren şi Kosovo-Metohia au organizat Târgul Internaţional de Veşminte, Icoane, Cărţi şi Obiecte Bisericeşti, care s-a desfăşurat între 12-14 iunie la complexul Romexpo din Bucureşti.
Editura Predania a participat ca partener de proiect la concertul internaţional de muzică bizantină sub numele de „Bucuria Învierii", realizat cu binecuvântarea Preafericitului Daniel, Patriarhul României şi organizat de Asociaţia Civică a Tinerilor Ortodocşi din România, la Sala Palatului, joi, 29 mai 2008.
În cadrul concertului au cântat:
Grupul psaltic al Patriarhiei Române - Protopsalt Diacon Mihail Bucă;
Grupul „Maeştrii Artei Muzicale Psaltice" - Protopsalt Ahilleos G. Haldaeakis (Grecia);
Gherontissa Mariam de la Mănăstirea Adormirii Născătoarei-de-Dumnezeu „Makrimalli" din Insula Evvia (Grecia);
Grupul psaltic al Editurii „Svetagora" (Rusia);
Grupul Melodi - Protopsaltă Divna Liuboievici (Serbia).
Editura Predania a organizat la Timişoara luni, 26 mai 2008, împreună cu Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România - filiala locală, Departamentul de Teologie Ortodoxă al Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie din cadrul Universităţii de Vest Timişoara şi Asociaţia ProLogos, lansarea cărţii Prin fereastra temniţei a Sfântului Nicolae Velimirovici şi a DVD-ului cu filmul documentar „Sfântul Nicolae al Serbiei".
În deschiderea evenimentului au vorbit Preasfinţitul Paisie Lugojanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Părintele Protopop Dr. Branislav Stankovici, de la Episcopia Sârbă din Timişoara, Protoiereul Dragan Sekulici, de la Comunitatea Bisericii Ortodoxe Sârbe din Berlin, realizatorul filmului, şi Diaconul Nenad Ilici, scenaristul şi regizorul filmului.
Evenimentul a avut loc în Aula Magna a Universităţii de Vest.
traducere/Mitropolitul
Veniamin Costache
redactor/ Monahul Maxim
layout/ Atelierul de grafică
anul apariţiei/ 2008
format/ 17x24,5 cm
copertă/ carton caşerat
hârtie/ offset 70gmp
număr de pagini/ 450
ISBN/ 978-973-88781-4-3
preţ/ 30 lei
Această vestită scriere ascetică a Sfântului Ioan Sinaitul, adresată iniţial monahilor, a devenit unul dintre cele mai însemnate îndreptare ale Bisericii către dobândirea mântuirii. Numită uneori Scara dumnezeiescului urcuş, cartea este împărţită în treizeci de „trepte" şi înfăţişează un tablou al tuturor virtuţilor (faptelor bune), alături de multe pilde şi referinţe istorice, luate îndeosebi din viaţa monahală, ce zugrăvesc aplicarea practică a învăţăturilor. Scara a avut o mare înrâurire asupra vieţii multor Sfinţi, printre care Theodor Studitul, Petru Damaschin, Serghie din Radonej, Theofan Zăvorâtul. Între numeroasele traduceri româneşti ale Scării, ediţia Mitropolitului Veniamin din 1814 (prima ediţie tipărită în limba română) este o realizare de vârf. Părintele Dumitru Stăniloae socotea că „un merit deosebit al versiunii tipărite de Veniamin Costache este că, pe de-o parte, ea caută să redea textul neparafrazat şi cât mai pur al Scării, pe de alta, că adaugă la sfârşitul fiecărui «Cuvânt» un număr mare de «scolii» care-l explică, şi anume un număr cu mult mai mare decât cele din P. G. După toată probabilitatea, Veniamin Costache a luat aceste scolii din manuscrisele greceşti folosite" (D. Stăniloae, „Introducere", în Filocalia, vol. 9).
Traducerea aceasta, aşa cum precizează Veniamin Costache în Prefaţa cărţii, a avut ca
text de bază o ediţie greco-latină a textului Scării, probabil cea a iezuitului german Matthäus Raderus (Paris, 1633; text inclus ulterior în P. G., vol. LXXXVIII, col. 634-1210), confruntat însă cu două manuscrise greceşti athonite, ca şi cu unele versiuni neogreceşti. Deşi citată şi folosită de mulţi autori (e de-ajuns să menţionăm că, în ediţia sa, Păr. D. Stăniloae a preluat masiv din scoliile Scării lui Veniamin Costache), această traducere nu a fost reeditată niciodată, rămânând practic necunoscută cititorului obişnuit, necunoscător de slovă chirilică. Este o traducere deosebit de valoroasă, atât prin exactitatea ei, cât şi prin frumuseţea şi bogăţia limbii româneşti folosite de traducător, prezentând pe alocuri variante ale textului ce nu se află în ediţiile moderne ale Scării.
Cuvântul lui Dumnezeu a putut cuprinde lumea întreagă tocmai pentru că a venit de sus. Uşor e să vedem cum nici o învăţătură omenească nu a putut face aceasta. De aceea, a vorbi în adevăr despre Ortodoxie înseamnă a privi mai presus de orice, către Izvorul din care a răsărit. Cărticica aceasta - plină de înţelepciune duhovnicească - vine ca o mângăiere adresată Balcanilor, cuprinşi de Orient şi de Occident, prin cele lumeşti, dar mai presus de ele prin credinţa în Hristos.
Nicolae Velimirovici s'a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană, la 5 Ianuarie 1880. A urmat cursurile Seminarului Sfântul Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obţinut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-şi teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut la Geneva, în franceză, pe tema „Filosofia lui Berkeley," în 1909. La sfârşitul anului 1909 a fost tuns în monahism. În 1919, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop al Jicei. În Aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către guvernul Serbiei în Anglia şi America, unde a susţinut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor şi a popoarelor Slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia, iar în 1920 este numit episcop al Ohridei. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către Gestapo pe când se afla în Mănăstirea Jicea, fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia. Mai târziu a fost transferat în Mănăstirea Voiloviţa (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu Patriarhul sârb Gavriil (Dozici), până la sfârşitul lui 1944. La 14 Decembrie 1944, a fost trimis în lagărul de la Dahau, împreună cu Patriarhul Sârb Gavriil, unde a avut parte de un tratament deosebit de aspru. După război imigrează în Statele Unite ale Americii. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminarii Creştine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sfântul Sava din Libertyville, Illinois, Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Tihon, din South Canaan, Pennsylvania şi Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe 18 Martie 1956. La 19 Mai 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât, în unanimitate, trecerea Episcopului Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jicei în sinaxarul sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Sfântul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul Rus al San Francisco-ului, care a fost o vreme profesor la Seminarul Ortodox din Bitolia, spunea despre el că este „un mare sfânt, un Hrisostom al zilelor noastre, a cărui însemnătate pentru Ortodoxia contemporană poate fi comparată doar cu cea a Mitropolitului Antonie (Hrapoviţki)... Amândoi au fost dascăli soborniceşti ai Bisericii Ortodoxe."
Editura Predania a organizat, la Cluj-Napoca, pe 16 aprilie 2008, împreună cu Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România - filiala locală şi Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj, lansarea cărţii Prin fereastra temniţei a Sfântului Nicolae Velimirovici şi a DVD-ului cu filmul documentar „Sfântul Nicolae al Serbiei".
În deschiderea evenimentului au vorbit Preasfinţitul Vasile Someşanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Arhimandritul Macarie (Drăgoi), episcop-ales al Episcopiei Române a Europei de Nord, Preot Prof. Dr. Ioan Chirilă, Decanul Facultăţii de Teologie din Cluj şi Prof. Dr. Mircea Muthu, din cadrul Facultăţii de Litere - Cluj.
Evenimentul a avut loc în Aula Mare a Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor din Cluj.
A apărut un film documentar deosebit despre viaţa Sfântului Nicolae Velimirovici, produs de comunitatea Bisericii Ortodoxe Sârbe din Berlin şi distribuit în România de editura Predania. Este vorba de documentarul „SFÂNTUL NICOLAE AL SERBIEI", un DVD Video de 112 de minute, după scenariul şi în regia lui Nenad Ilici.
Comunitatea Bisericii Ortodoxe Sârbe din Berlin: Sfântul Nicolae al Serbiei
Scenariul şi regia: diacon Nenad Ilici
Cu: Goran Sultanovici / Petar Bojovici / Nenad Iezdici / Milan Mihailovici Muzica: Aleksandar Kostici
Montaj: Srdan Klarici
Producători: Dragan Mitrovski / protoiereu Dragan Sekulici / protoiereu Veliko Gaţici
2006, ediţia întâi / 2008, ediţia a doua
Format DVD Video, PAL color 4:3, sunet 5.1 surround
Durata 112 minute
Titrare în limba Română / Engleză / Germană / Rusă / Franceză / Greacă
Hristos a înviat!
Dacă te hotărăşti să vorbeşti cu copilul tău despre Înviere, poţi începe cu această carte, indiferent de vârsta celui mic. Versurile sunt mai aparte, pentru că sânt scrise de un sfânt: Sfântul Nicolae Velimirovici. Imaginile urmează duhul iconografiei din Biserică, înlesnind apropierea copilului de spaţiul sfânt unde se sărbătoreşte an de an Învierea. Cartea are un format special, cu un decupaj interior care lasă să se vadă „miezul" sărbătorii (Hristos cel înviat) din orice pagină răsfoită. O mică bijuterie, plină de culoare şi mireasmă de sărbătoare.
Troparul Învierii Domnului
Să se veselească cele Cereşti, şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut biruinţă cu braţul său Domnul; călcat-a cu moartea pre moarte, cel întâi născut din morţi s'a făcut, din pântecele iadului a izbăvit pre noi, şi a dat lumii mare milă.
Cuvânt al Episcopului Artemie de Ras - Prizren şi Kosovo - Metohia
La întoarcerea din ultima Noastră misiune în Washington trebuie să vă aduc la cunoştinţă că Serbia se confruntă cu o situaţie care e în acelaşi timp plină de primejdii, dar şi de nădejdi cu privire la viitorul provinciei Kosovo şi Metohia. Conducerea SUA ce doreşte să amputeze Kosovo şi Metohia Serbiei şi să şteargă prezenţa, chiar şi amintirea neamului pravoslavnic Sârbesc din Kosovo şi Metohia, încă e puternică şi hotărâtă. Însă, pe de altă partea glasurile conştiinţei şi ale Americanilor cinstiţi, care sânt încredinţaţi de neruşinarea şi imoralitatea politicii oficiale ale guvernului lor, nu mai pot fi ignorate.
În Washington am vorbit cu membri ai Senatului şi ai Congresului, cu reprezentanţii administraţiei guvernului, cu reprezentanţii ambasadelor străine, cu jurnalişti, profesori şi academicieni, precum şi cu analişti din firmele profesioniste think-tank. Ca şi în timpul recentei Noastre misiuni la Berlin, şi în SUA am auzit glasuri ale oamenilor de seamă care încă sânt neprietenoase. Dar trebuie să pomenesc că am auzit şi multe glasuri noi care ne sânt prietenoase. Însă nimeni, fie că e vorba de prieteni sau neprieteni, nu se îndoieşte că ne aflăm înaintea catastrofei ce ne ameninţă, pe noi Creştinii ortodocşi din Kosovo şi Metohia, dacă ţările apusene conduse de SUA se vor ţine de planul lor de a recunoaşte proclamarea unilaterală a independenţei din partea administraţiei terorist - jihadice şi tiranice din Priştina.
Nimeni nu se îndoieşte de faptul că prin această politică se vor înmulţi fărădelegile. Nimeni nu tăgăduieşte că aceasta ar însemna precedentul primejdios al instabilităţii în toată regiunea balcanică, în Europa, chiar şi în toată lumea. Cu toate acestea, toţi ne-au încredinţat că Administraţia SUA intenţionează să continue să meargă în aceeaşi direcţie şi că în acest fel va detona acesta criză previzibilă. De ce, se pune întrebarea? Deoarece Administraţia SUA aşteaptă şi speră că urmările nu vor fi atât de rele pe cât ar putea fi. Şi mai ales deoarece se crede că sfârşitul crizei ar aduce suferinţe numai poporului Sârb, ce pentru ei nu contează, căci Americanii, Europenii ca şi clienţii lor Albanezi ar fi feriţi de orice suferinţe.
Însă asta nu e singura lecţie care am învăţat-o în Washington. Trebuie să subliniez cu mulţumire că pentru prima dată după zece ani de vizite în cadrul misiunilor pentru pace şi înţelegere, marile personalităţi americane, ale căror glasuri nu pot fi ignorate, cer acum deschis schimbarea direcţiei politicii lor faţă de Serbia. Conducătorii acestei mişcări, ce este deja binecunoscută, sânt ambasadorul John Bolton, secretarul Lawrence Eagleburger şi secretarul Peter Rodman. În timpul misiunii Noastre am vorbit cu mulţi politicieni şi congresmeni importanţi şi activi care, din cauza pericolului crizei ameninţătoare pe care nimeni nu o mai poate ascunde, deja au început să vină cu iniţiative pentru a opri cât de repede mersul mai departe în direcţia nefericitei politici trasate de Administraţia SUA, la care cel mai mult a contribuit Departamentul de Stat. Deci, în sfârşit, a început mult aşteptata dezbatere în SUA. De aceea cred că, dacă am fi avut puţin timp, foarte degrabă orice îndoială despre înţelepciunea şi eficacitatea actualei politici oficiale ale SUA ar fi ajuns în punctul critic şi ar fi dus la oprirea definitivă a acestei politici.
Însă poate că nu o să avem îndeajuns vreme din simplul motiv la care, din păcate, singuri am contribuit. De nenumărate ori am auzit de la prietenii noştri, dar şi de la neprieteni, întocmai acelaşi gând: că purtătorii politicii anti-Sârbeşti cred că vor împlini scopul lor pentru că noi Sârbii doar vom da din umeri şi nu vom răspunde în nici un fel, indiferent de ce ne-ar face duşmanii. Am auzit de mai multe ori promisiunile unor politicieni Sârbi, al căror nume ne sânt bine cunoscute, dar care au spus că răspunsul Serbiei la agresiune şi ocupaţie va fi mult mai mic decât ar oricărui alt stat independent. Washingtonul crede că aceşti politicieni Sârbi ţin bine în lanţ armata noastră.
Ne-au mai spus şi că aceeaşi politicieni nu consideră şi nu apreciază că anunţata misiune UE este ilegală sau că o văd ca un aspect al forţelor de ocupaţie trimise drept precursor al recunoaşterii. Acei politicieni Sârbi, deşi pe faţă spun că niciodată nu vor recunoaşte pierderea provinciei Kosovo şi Metohia şi nimic nu vor accepta în schimb, în acelaşi timp spun că Serbia trebuie să întărească relaţiile noastre cu ţările agresoare, chiar dacă ele pregătesc noi atacuri împotriva ţării noastre, împotriva Bisericii noastre şi a poporului nostru. Cuvintele acestor politicieni Sârbi au numai un singur înţeles în mintea celor din SUA ce ne urăsc, şi mintea aliaţilor lor din alte ţări, şi acesta este: „... putem face ce vrem."
Da, spun ei, e adevărat că Sârbii din Kosovo şi Metohia vor suferi, dar ei sânt doar Sârbi. Da, spun ei, suferinţa lor va fi un episod urât ce va trece repede, după care Serbia mutilată va accepta repede noua realitate. După gândirea lor în privinţa Rusiei nu trebuie să se îngrijoreze mult, pentru că Sârbii nici nu vor cere ajutorul ei. Pentru toate acestea şi în continuare sânt convinşi şi nu ascund planul lor. Din potrivă, ei spun: „noi vom lua Kosovo şi Metohia Sârbilor, le vom scoate inima din piept, doar pentru că ni se permite."
Dragii noştri întru Hristos compatrioţi, dacă lăsăm să atace credinţa noastră, ţara noastră şi poporul nostru doar pentru că ne-am arătat ca nişte laşi, atunci nimeni altcineva nu va fi de vină, singuri vom fi vinovaţi pentru soarta noastră. Dacă lăsăm ca actuala criză a guvernului să paralizeze puterea Serbiei de a înfrunta aşteptările duşmanilor noştri, şi dacă ne vom înfăţişa duşmanilor noştri doar ca o pradă uşoară, fiţi siguri că vom fi blestemaţi de generaţiile viitoare de Sârbi ortodocşi. Dacă nu ne vom strădui să punem în ordine treburile propriei noastre case, şi dacă nu ne unim să apărăm tot ceea ce pentru noi e sfânt şi de preţ, fiţi siguri că vom da răspuns şi pe lumea asta şi pe cea de apoi.
Pe de altă parte eu nu am nici o îndoială că, măcar dacă se va întâmpla şi ce-i mai rău, altfel spus dacă războinicii şi teroriştii UCK vor proclama independenţa, şi vor fi recunoscuţi de guvernelor neprietene, noi niciodată nu vom pierde Kosovo şi Metohia. Da, din nou vom suferi sub noua ocupaţie ilegală a unei părţi a sfintei noastre patrii. Dar, cum am spus tuturor celor cu care am vorbit, noi Sârbii am supravieţuit multor ocupaţii şi le-am biruit. Soluţia nedreaptă, impusă, niciodată nu poate dăinui. Agresiunea păgână niciodată nu va birui şi dăinui. Numai compromisul şi respectul dreptului, morala şi vieţuirea împreună a fiinţelor omeneşti pot făuri o adevărată pace trainică şi sigură. Şi dacă se va întâmpla chiar şi ce-i mai rău, singura întrebare va fi cum şi când se va sfârşi ocupaţia. Şi câtă durere vom îndura din pricina ocupaţiei.
Dar, pe temeiul celor auzite la Washington Noi nu primim aceste împrejurări ca inevitabile. Precum am spus şi mai sus, sânt luate măsuri pentru schimbarea politicii SUA. Până şi guvernele europene care sânt gata să urmeze politica SUA deja se îndoiesc serios de un astfel de plan şi se tem de urmări, dar pentru că sânt laşi, încă nu arată aceasta deschis, căci se tem să nu provoace mânia stăpânilor lor din Washington. Pur şi simplu e de necrezut că deşi au trecut douăzeci de ani de la căderea comunismului în Europa, nimeni nu a fost în stare să prevadă că aceste noi ţări, aşa-zis democratice şi independente, vor împlini poruncile dictatoriale ale birocraţilor Departamentului de Stat ca nişte robi, chiar mai conştiincios decât împlineau înainte poruncile Biroului Politic.
Pe temeiul a tot ceea ce am auzit atât în America, cât şi în Europa, sânt convins că putem ocoli primejdia recunoaşterii daca reacţionăm îndată şi fără şovăială, înainte de anunţata declaraţie a Albanezilor, căci numai în acest fel putem îndepărta falsa impresia a pasivităţii Sârbilor. Cred că trebuie să ne adunăm toate puterile ca să unim toate părţile poporului Sârb: guvern, Biserică, forţe armate, tineret, partide politice, organisme publice, mass-media...
De aceea foarte repede noi trebuie:
- să punem capăt vrajbei între partide şi să întocmim îndată un guvern de salvare naţională, care să unească puterile pregătite să apere ţara şi poporul prin toate mijloacele legitime;
- să refuzăm hotărât semnarea oricărui pact sau înţelegere cu UE sau cu oricare alt stat care e pregătit să pericliteze suveranitatea Serbiei;
- să trimitem în Kosovo şi Metohia, atât în Kosovska Mitroviţa cât şi în enclave, personal militar şi poliţienesc cu scopul de a împiedica orice atac împotriva structurilor guvernului Sârb, împotriva sfintelor lăcaşuri Creştine Sârbeşti, şi împotriva întregului popor Creştin ortodox, la care ne obligă Constituţia Serbiei, Charta Naţiunilor Unite, Documentul final de la Helsinki şi Rezoluţia 1244;
- să trimitem formaţiuni ale armatei Sârbe în sudul Serbiei cu ordine publice de a asigura neîntreruptă legătura normală între Sârbii din Kosovo şi Metohia cu restul Serbiei;
- să aducem la cunoştinţă că Serbia va cumpăra cele mai performante sisteme de luptă din Rusia şi din alte ţări care respectă integritatea noastră teritorială şi dreptul internaţional;
- să invităm Rusia şi alte ţări să trimită armată în Serbia şi să trimită voluntari pentru a ne ajuta în lupta noastră dreaptă;
- să aducem la cunoştinţa planul Serbiei de aderare la Organizaţia de cooperare de la Shanghai;
- să trimitem observatori din toate ţările prietene şi bine intenţionate în Kosovo şi Metohia pentru a fi martori ai atacurilor teroriste şi agresive la care sântem supuşi, cât şi apărării noastre legitime.
- să invităm toţi cetăţenii sinceri şi patrioţi, dar mai presus de toate Creştini din SUA şi din statele europene, să exprime împotrivirea lor faţă de politica nedreaptă, imorală şi periculoasă a guvernelor lor; şi
- să mobilizăm toate organismele publice din Serbia să arate hotărârea de a se împotrivi oricărui fel de atac.
Unii vor spune că aceasta este implicare directă în politică. Nu, nu este. Şi chiar dacă ar fi, ca păstor al turmei Noastre din Kosovo şi Metohia este de datoria Noastră de a vă aduce la cunoştinţă numai adevărul despre ce am auzit şi mărturisit în Washington şi în alte locuri. Şi pe temeiul celor ce am auzit, chemăm pe toţi Sârbii să împlinească legământul lor şi să acţioneze după conştiinţa lor. Datoria noastră este de a vă chema astăzi la noul legământ de la Kosovo. Cu ajutorul Sfântului Cneaz Lazar trebuie să urmăm pilda lui, precum şi nenumăratele pilde ale sfinţilor Sârbi de-Hristos-iubitori şi ale înaintaşilor noştri, care întotdeauna au ales Împărăţia Cerurilor şi nu pe cea pământească. Lupta noastră nu este numai o luptă pentru dreptate, pentru interese naţionale, nici nu este numai o luptă armată, ci mai presus de toate este o luptă duhovnicească. Şi cu ajutorul lui Hristos, al Preacuratei Sale Maici - de-Dumnezeu-născătoare, al Sfântului Ioan Înainte-mergătorul şi Botezătorul şi al tuturor sfinţilor, vom birui, căci - KOSOVO ESTE SERBIA!
Episcop de Ras - Prizren şi Kosovo - Metohia,
† Artemie
***
Cuvânt al Episcopului Artemie din data de 12 Februerie 2008 preluat de pe siteul oficial al Episcopie de Ras - Prizren şi Kosovo - Metohia (www.eparhija-prizren.com).
Foto: Episcopul Artemie la conferinţa de presă Tanjug după reîntoarcerea sa din SUA pe 12 Februarie 2008
Traducere din limba Sârbă de Ionuţ şi Sladjana Gurgu.