Predania - Bucuresti


Prima rugăciune a Jessicăi - O poveste despre dragoste și iertare

1 Decembrie 2019

Când vorbesc despre Dumnezeu, părinții au impresia că știu ce trebuie să le spună copiilor. Dar, adeseori, copiii vor altceva. Ei caută înțelesul lăuntric, viu și dătător de bucurie al unei legături pe care o presimt în rugăciunea celor mari. Ei vor să se întâlnească cu Dumnezeu „față către față" și să-I mulțumească pentru cele primite de la început și pentru totdeauna.

„Vreau să știu ce înseamnă rugăciunea," „cine este Dumnezeu" și „dacă Dumnezeu are zile de plată," se întreabă cu o gingașă seriozitate Jessica, fetița care a făcut celebră această carte scrisă de Hesba Stratton. Receptarea cărții Jessica`s First Prayer a întrecut toate așteptările. A ajuns rapid în câteva milioane de case.

Însuși Charles Dickens, cu care colabora la periodicul editat de el, a văzut în cele peste patruzeci de romane ale autoarei, publicate în săptămânalele vremii, Sunday at Home, Household Words și All the Year Round, un talent extraordinar de povestitor și povățuitor creștin.

Cartea aceasta candidă și plină de înțelepciune, adresată tuturor părinților și copiilor din România, ne învață un lucru de căpătâi: că delicatețea cunoașterii lui Dumnezeu și bucuria facerii de fapte bune ne definesc în mod esențial.

Daniel Mazilu

 



Sfântul Nicolae Velimirovici - Cugetări și predici la Nașterea Domnului

14 Noiembrie 2019

Crăciunul este ziua bucuriei, dar și zi de luare-aminte. Aduce daruri, dar și așteaptă daruri.

Darurile cele mai însemnate sunt adevărul și dragostea. Cu lumina adevărului luminează lumea, iar prin căldura dragostei încălzește inimile oamenilor. Precum nici lumina fizică și nici căldura nu vin din pământ, ci de la soare, de la mari și îndepărtate înălțimi, așa și adevărul și dragostea nu răsar din pământ, ci vin din înălțimea cerească, din Împărăția Cerească a lui Dumnezeu. Fără acestea două, adevăr și dragoste, fiecare împărăție pământească este întemeiată și dăinuie prin minciună și silnicie.

Sfântul Nicolae Velimirovici

 

 



Iovan Ianici - Viața și învățăturile Patriarhului Pavel al Serbiei

1 Noiembrie 2019

Semn că iubitul Patriarh al sârbilor, foarte prețuit și în România pentru virtuțile sale, trăiește în inimile celor pe care i-a binecuvântat este și această ediție omagială, pe care Editura Predania ne-o oferă la zece ani de la adormirea sa (15 noiembrie 2009) și care cuprinde cele două volume ale publicistului Jovan Janjic: Să fim oameni! și Să ne păzim obrazul și sufletul!

Această carte este, fără îndoială, prima biografie a Patriarhului Pavel. Dar, pentru că la cei care trăiesc după Evanghelia lui Hristos din biografie rodește aghiografia, paginile acestea ar trebui interpretate într-o gamă duhovnicească mai înaltă.

Ea dezvăluie taina îndumnezeirii unui contemporan de-al nostru, care s-a hrănit, la propriu, din viața în Hristos a Sfântului Apostol Pavel, din modelele de slujire lăsate de către sfinții ierarhi sârbi, Sava Nemanici și Nicolae Velimirovici, dar care a izvorât din încredințarea profund creștină că Dumnezeu ne va recunoaște drept fii ai Săi, dacă ne vom străduim, mai întâi, „să fim oameni."

Întrucât „viața și învățătura Patriarhului Pavel al Serbiei" s-au reflectat perfect una în cealaltă, conjuncția „și" din titlu nu afirmă o tensiune, ci mărturisește o extensiune a Cuvântului lui Dumnezeu, prin persoana sa, în „vremea lui Pavel," dar și în viața tuturor celor care vor citi aceste minunate pagini.

Daniel Mazilu

 



Regina unei țări mici - Gânduri despre țara dragă mie

14 Octombrie 2019

Această carte a fost scrisă la epoci deosebite. Partea întâi a văzut lumina într-un ceas când simțeam că războiul se apropia de hotarele noastre și, știind în ce parte ne vom hotărî, am pregătit o serie de schițe ușoare pentru a fi trimise în Anglia când ne vom fi declarat aliații ei.
România e puțin cunoscută marii Împărății de peste mări și doream să fie condeiul meu acela care va vădi unele din frumusețile ei tării mele de naștere. Cu intenție nu am pomenit în volumul întâi nume, cu intenție am trecut atât de repede de la una la alta, căutând ca în cât mai puține cuvinte să vrăjesc atmosfera șesurilor noastre întinse, a nesfârșitelor noastre drumuri prăfoase, a munților și a pădurilor noastre, a satelor noastre smerite, a pitoreștilor noastre biserici și a pașnicelor noastre mănăstiri, a lunilor noastre de căldură și de frig. Mai voiam și aceea: să fac a se cunoaște sufletul, de o melancolie stranie, al poporului nostru.

Într-un timp cu totul deosebit a fost scrisă partea a doua. Grozava depresiune a înfrângerii și a retragerii zăcea ca o povară asupra noastră a tuturora. Trei sferturi din țara noastră ne fuseseră smulse; ca o ceată de oi pierdute fuseserăm goniți din adăposturile noastre.

Simțind cât de deznădăjduit era necazul poporului meu, întrebai pe profesorul Iorga ce pot face pentru sufletele lor în acest ceas de întuneric. „Descrieți-le locurile pe care le-au pierdut," i-a fost răspunsul. „Ați scris o carte pentru țara nașterii Voastre; acum e vremea să scrieți una pentru țara a cărei nenorocire o împărțiți." Îndemnată de cuvintele cuiva care credea că aș putea să mișc inimile oamenilor cu condeiul meu, am făcut o a doua serie de schițe, și le-am făcut la un ceas când toți râvneau să-și amintească, să spere...

Le-am spus numai despre ce-mi era tot așa de scump ca și lor, și pot spune că s-au citit larg cărticelele mele. Fiind scrise în zile de necaz, ele au mers drept la inimile acelora pentru care fuseseră scrise, ajutând să întărească acea simțire de încredere între mine și poporul meu, pe care nădăjduiesc ca nimic nu o va putea nimici.

Era numai o biată ediție tipărită pe hârtie de război, dar în multe mâini a ajuns...
Mi s-a spus că acei din Ardeal, aceia pe care i-am așteptat așa de îndelung și care așa de îndelung ne-au așteptat pe noi, ar vrea să citească și ei cartea mea; de aceea se tipărește o nouă ediție în țara lor, care e și a noastră.

Cândva, poate, dacă Dumnezeu mă ajută să trăiesc, voi scrie o altă carte, o carte despre acele scumpe țări care au umplut de dor toate inimile românești, despre acele țări pentru a căror liberare atâtea vieți tinere s-au jertfit, atâta sânge s-a vărsat... Dar întâi, ca în pelerinaj, trebuie să le străbat, din loc în loc. Căci pot descrie bine numai lucrurile pe care le-am văzut, lucrurile pe care le-am simțit.

Dacă aceasta a treia parte va veni vreodată la lumină, simt ca și cum sufletele celor care au murit pentru idealul nostru ar sta lângă mine, simt ca și cum mâinile lor de umbre mi-ar călăuzi condeiul. Ar fi scrisă pentru cei vii întru pomenirea morților.

Dar prezentul singur e al nostru; viitorul stă în mâinile lui Dumnezeu. Și fiindcă acea carte visată nu s-a înfăptuit încă, trimit aceste două cărticele fraților noștri de peste munți, sperând că vor primi cu simpatie ceea ce cu atâta iubire s-a scris.

Regina Maria

 

 



Arhimandit Serafim Alexiev - Nădejdea noastră - Cuvinte despre tâlcuiri

1 Octombrie 2019

Mântuitorul nostru nu a dat înaltei Sale învățături despre fericiri chipul unor porunci aspre. Nu a voit să îi facă pe oameni buni cu sila. El a arătat doar cât de minunate sunt bunele făptuiri, cât de fericit se simte omul când este în unire cu Dumnezeu și se scaldă în har și lumină. El vrea să îi îndemne pe credincioși să simtă singuri bucuria izvorâtă din unirea cu Dumnezeu, să preguste fericirea Raiului făgăduit, spre a porni de bunăvoie pe calea desăvârșirii duhovnicești de sine.

Arhimandrit Serafim Alexiev

 



Titus - Povestea primului om care a ajuns în Rai

15 Septembrie 2019

Dorind să publice o carte despre viața Domnului nostru Iisus Hristos, care să sporească credința și dragostea copiilor pentru Mântuitorul, directorul unei cunoscute edituri americane a venit cu ideea unui premiu de o mie dolari pentru cel mai bun manuscris. Scrierea trebuia să nu se mărginească la o simplă narațiune, ci să fie o istorisire care împletind trăirile personajelor, legătura ucenicilor cu Învățătorul lor, împrejurările vremii și învățăturile mesianice, să țină întru totul seama de adevărurile Sfintei Scripturi.

Titus, tovarăș al crucii a fost ales din mai bine de 350 manuscrise și a avut de îndată succes, ajungând în cele din urmă la tiraje de peste două milioane exemplare. Cartea a fost tradusă în peste 19 limbi și e socotită una dintre cele mai bune cărți ale secolului XX, bucurându-se de mare apreciere până în ziua de astăzi.

Îmbinând într-un mod fericit ficțiunea cu realitatea, povestea se întrețese în jurul vieții mai multor personaje contemporane cu Mesia. Punându-ne înainte un întreg alai de pericope evanghelice, autoarea ne furnizează totodată și o sumedenie de amănunte (inedite) legate de viețuirea zilnică a oamenilor de atunci, trezindu-ne simțământul că și noi suntem martori ai tămăduirilor săvârșite de Hristos, ai propovăduirii Sale, ai pătimirii și Răstignirii Sale pe Cruce, precum și ai Învierii Lui celei de a treia zi.

Scrisă simplu, pe înțelesul tuturor, această carte se adresează atât copiilor și tinerilor, cât și celor mari, fiindu-ne tuturor de mare ajutor în înțelegerea mai adâncă a Sfintei Evanghelii.

 

 



De ce a fost Iona înghițit de chit?

1 August 2019

O carte ce îi va înveseli şi pe cei mici şi pe cei mari. Pe cei mici îi va atrage către Dumnezeu, pe calea celor văzute şi frumos colorate, iar pe cei mari îi va înţelepţi şi îi va întoarce spre Domnul, pe calea frumoasă a ascultării. „De ce-a fost Iona înghiţit de chit" este cartea prin care întreaga familie Creştină află că Dumnezeu nu ne uită niciodată. Citind această cărticică, mărturisim iubirea Sa pentru întreaga fire, dar mai ales pentru noi, copiii Lui.

Daniel Mazilu

 



Am vrut libertate și am ajuns robi - Însemnările Monahului Arsenie despre prietenie...

17 Iulie 2019

Frământările și chinurile unei generații, văzute din perspectiva grupului de tineri despre care vom vorbi în paginile următoare, nu înfățișează altceva decât pătimirile vremurilor noastre, ale timpului concret în care s-au petrecut întâmplările. Totuși, la o privire mai atentă, observăm că rădăcinile acestor pătimiri sunt mult mai adânci și mai întinse, cuprinzând întreaga istorie prin care omul a trecut de la facerea lumii și până în prezent. Privind astfel, ajungem să ne punem o întrebare esențială: Oamenii, cu ce și-au umplut sufletul - cu bucurie sau cu chin?

Mai mult, întreaga activitate omenească, de-a lungul vremii, o putem rezuma la o singură întrebare, la un singur scop: Cum să ne izbăvim de suferință și să dobândim împlinirea și bucuria? Firește, împlinirea și bucuria duhului, căci știm cu toții că sănătatea trupului nu este suficientă pentru a trăi pacea și bucuria sufletească.

Dar, pentru împlinirea unui scop, trebuie să ținem seama de niște legi, fără de care nu putem să atingem ce ne-am propus. Și, de obicei, cel care-i rânduiește cuiva o datorie, îi rânduiește în același timp și legea, regulile după care datoria să poată fi îndeplinită. Iar dacă vorbim despre om și, îndeosebi, despre suflet, prin care înțelegem esența omului, atunci înțelegem că scopul nostru final, rostul vieții noastre este trăirea bucuriei vieții. La aceasta nu putem ajunge decât printr-un contact neîntrerupt cu Izvorul Vieții, cu Viața Însăși în esența ei, cu Făcătorul și Dătătorul de viață al întregii zidiri.

Dumnezeu ne-a dat și legea, și rânduielile prin care să dobândim mântuirea, mântuire care începe încă din lumea aceasta și pe care noi o primim ca pe o arvună, ca pe o încredințare pentru viața veșnică, căci acesta este scopul nostru cel mai înalt. Când însă legea lui Dumnezeu este uitată sau lepădată, scopul nu mai poate fi atins, iar omul își petrece întreaga viață în chinuri care, după moartea trupească, se vor prelungi în chinurile veșnice.

Am îndrăznit să aștern rândurile din această carte nu pentru a judeca, nici pentru a umili pe cineva, ci din pricina durerii și a dragostei pe care o simt pentru prietenii mei adormiți. Nădăjduiesc că nu voi fi înțeles greșit de aceia care mai sunt încă printre noi. Și, mai ales, nădăjduiesc că paginile de față vor fi cu adevărat de folos generațiilor ce vin din urmă.

Arsenie Monahul

 



Sfântul Nicolae Velimirovici - Evanghelia Maicii Domnului

1 Iulie 2019

Iată roaba Domnului, fraților, a cărei viață pe pământ cu adevărat a înfățișat o întreagă evanghelie. Această Evanghelie a Maicii Domnului s-ar putea numi: Evanghelia celei dintâi roabe a Domnului, dar înainte a ne întreba ce fel de evanghelie a fost aceea, sa ne mutăm cu duhul și cu gândul în acea zi luminată când Sfânta Maică a Domnului s-a despărțit de această lume. Noi numim acea zi - zi luminată, pentru că ea însăși a socotit-o astfel, rugându-se adesea Fiului său și lui Dumnezeu să - o grăbească, să grăbească ziua ieșirii ei din această lume în care ea a îndurat pentru dreptate mai mult decât oricare altă maică vreodată.

Sfântul Nicolae Velimirovici

 



Să învățăm să iubim - Cugetări despre dragoste, căsătorie și viața de familie

1 Iunie 2019

Să dăruim dragoste!
Acest îndemn ni-l lasă Împărăteasa Alexandra Feodorovna Romanova în jurnalul personal, în însemnările din anul 1917, cugetând la făcătorii de pace - acei oameni care, prin lărgimea inimii și prin jertfelnicia lor, schimbă fața lumii.

„O cale prin care putem dobândi slava făcătorilor de pace este să răspândim dragostea creștinească. Putem săvârși aceasta făcând din însăși viețuirea noastră o pildă pentru alții, lucrând răbdarea, blândețea, bărbăția, stăruind în ele și vădindu-le întru toate, oriunde ne-am afla și oricare ar fi purtarea celorlalți față de noi."

Lucrarea de față este alcătuită din mai multe fragmente culese din jurnalele Țarinei, însemnări ce s-au constituit și în volume de sine stătătoare, în numeroase ediții rusești și ale altor popoare. Avem de-a face cu o lucrare de mare preț prin aceea că, în cuprinsul ei, Sfânta Muceniță Alexandra dă ea însăși mărturie despre sine. Nu este vorba, așadar, despre amintiri sau păreri ale altor autori, doritori de bine sau de rău, iubitori de patrie sau potrivnici ei, credincioși lui Hristos sau necredincioși. Unii dintre aceștia, din nebăgare de seamă, fără intenție, s-ar fi putut abate de la adevăr, iar alții l-ar fi putut denatura în mod voit.

Însemnările prezente, însă, n-au fost niciodată menite publicării, ci așternute de către Țarină numai pentru sine, în taină. Era de neînchipuit faptul că ele vor vedea vreodată lumina tiparului. Cel mult, că vor fi transmise din generație în generație, prin familia regală a Romanovilor. După Revoluția din Octombrie, scrierile au fost trecute în categoria „strict secret" și păzite cu strășnicie de autoritățile socialiste. Publicarea lor nu putea fi nicidecum îngăduită.

Domnul Dumnezeu a găsit, însă, calea ca aceste nestemate duhovnicești, aceste raze izvorâte din preafrumoasa și dumnezeiasca lumină, să ajungă la cunoștința întregii lumi și, mai cu seamă, a urmașilor Sfintei Rusii. Iar aceasta, pentru ca frumusețea sufletului Împărătesei Mucenițe să strălucească asemenea unei stele călăuzitoare prin bezna veacului acestuia, tuturor celor care se silesc să dobândească inimă curată, largă și jertfelnică. Pentru că „nimenea, aprinzând făclia, nu o pune întru ascuns, nici sub obroc, ci în sfeșnic, ca cei ce intră să vază lumina". /Lc. 11, 33/

Mulțumim lui Dumnezeu, căci El ne-a învrednicit și pe noi să trudim la această lucrare, cu toate că ne cunoaștem preabine măsura neputinței. Pentru aceasta vă și rugăm, prin Harul Domnului, și pe dumneavoastră, iubiți cititori, să trudiți dimpreună cu noi!

Răspândiți aceste cuvinte de folos în întreaga lume! Dăruiți-le celor dragi, astfel încât și ei să poată fi părtași la strălucirea cea minunată izvorâtă din inima Țarinei. Faceți cunoscută această carte. În cuvintele ei se ascunde o putere care are darul de a schimba vieți.

Dacă aceste rânduri vă vor mișca inimile, iar ele vor răspunde gândurilor cuprinse în această carte printr-un luminos simțământ, să nu-i lipsiți, atunci, de această bucurie, nici pe apropiații dumneavoastră. Citind și îndrăgind însemnările Împărătesei Mucenițe, împărtășiți-le tuturor. Să dăruim dragoste!

 

 



Kalist Monahul - Ucenic al Sfântului Nicolae Velimirovici

12 Mai 2019

Eu din fire am fost mai nestăpânit. M-am eliberat de această trăsătură a mea de caracter abia după mulți ani și după multe înfruntări cu oamenii, de pe urma cărora și eu, și ei am avut mult de suferit.

Fiind încăpățânat, am făcut de multe ori după voia și după mintea mea, și de aceea am fost supus multor greșeli, dar m-a salvat faptul că am împlinit întru totul poruncile. Datorită voinței mele de fier, m-am forțat să trăiesc cum se cade. De aceea, nu m-am temut de nimeni și de nimic în afară de Dumnezeu. Astfel am aflat că numai cel care trăiește drept poate să spună despre sine că este liber, și într-adevăr așa este.

Cugetând la viața mea, acum, când se apropie vremea plecării mele din această lume, îmi este limpede că șansa mea a fost faptul că, în tinerețe, l-am avut duhovnic și învățător pe Vlădica Nicolae Velimirovici. Nu am mai întâlnit niciodată un astfel de om, nici înainte, nici după el și cred că poporul sârb nu va mai da naștere prea curând unuia asemenea lui. A fost un mare duhovnic și un Sfânt.

Monahul Kalist

 

 



Cine a făcut lumea noastră?

14 Aprilie 2019

A fost odată ca niciodată... ehei, de mult, tare de mult, animalele au dorit să-și aleagă un împărat. Și, dragi copii, șopti buburuza Sara, unde nu s-a iscat o ceartă între ele! Fiecare se credea cel mai potrivit să fie împărat peste toate. Balena: „Eu sunt cea mai mare!". Leul: „Eu sunt cel mai tare!". Fluturele: „Eu am veșmântul cel mai ales!" Doar mioara cea înțeleaptă stătea de-o parte: „Fraților, avem nevoie de-un judecător drept peste noi! Să mergem la Păstor. Are el o carte unde stau ascunse toate tainele lumii!". Iar Păstorul, văzându-le cum vin, înfuriate, le-a chemat în jurul său, a deschis Cartea și, cu voce blândă, le-a spus: „Aici, în Scriptură, vom afla cine a făcut lumea aceasta și pe voi. Și astfel vom înțelege cine este cu adevărat Împărat peste toate..."



Starețul Tadei de la Vitovnița - Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața

25 Martie 2019

Gândurile, starea lăuntrică, dorințele ne ocârmuiesc viața. Așa cum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim, așa ne este și viața. Dacă avem gânduri de pace, liniște, dragoste deplină, bunătate, virtute, curăție, atunci și întru noi va fi pace, căci toate gândurile de pace aduc pace lăuntrică, care răzbate din noi - căci gândurile ne sunt pline de pace, liniște, dragoste și bunătate. Dacă purtăm întru noi gânduri rele, diavolești, atunci și pacea noastră lăuntrică se nimicește.

Sfinții Părinți spun despre gânduri: „Orice gând care năruiește pacea și gândurile ce nu ne dau pace, acestea toate de la diavol sunt, și trebuie să le îndepărtăm și să nu le primim." Trebuie să ne ostenim pentru binele nostru, ca să se întărească în noi pacea, bucuria, dragostea cea Dumnezeiască. Părintele nostru cel Ceresc voiește ca fiii Săi să aibă trăsăturile Lui Dumnezeiești: vrea să fim cu toții plini de dragoste, pace, mângâiere, bucurie, adevăr, virtute.

Starețul Tadei
de la Mănăstirea Vitovnița

 



Sfântul Nicolae Velimirovici - Inima în Marele Post

12 Februarie 2019

O carte plină de folos duhovnicesc, scrisă în duhul aparte al Vlădicii Nicolae, ce îşi doreşte să-l îndrume şi însoţească pe tot creştinul de-a lungul Marelui Post, săptămână de săptămână, în această tainică călătorie a inimii către învierea lăuntrică şi împreună-petrecerea cu Hristos, Paştile cele noi şi sfinte.

Daniel Mazilu

 

 



Ernest Bernea - Îndemn la simplitate

11 Februarie 2019

Omul de azi confundă complexitatea cu complicaţia; acesta este numele adevărat al stării sale interioare şi sociale. De aceea este atât de greu de satisfăcut, de aceea este atât de nefericit. Omul despre care vorbim este mereu nemulţumit, mereu ridicat împotriva condiţiilor existente şi a vieţii însăşi.

În setea sa de progres şi civilizaţie materială omul s`a descentrat şi risipit; dând o deosebită atenţie unor condiţii şi aspiraţii situate la periferia naturii şi destinului său, acest om s-a supus de bună voie unor condiţii care şi dacă existau nu-i aparţineau în mod esenţial şi definitoriu; el s`a construit înfruntând legile fiinţei sale morale şi spirituale. Sufletul său orgolios s`a împodobit nefiresc, a făcut operă de ornamentaţie şi într`un efort disperat a luptat să iasă din făgaşul destinului propriu, de om.

Pentru ca o înnoire să fie posibilă, omul trebuie să renunţe la poziţia materialistă în faţa lumii şi vieţii, să înlăture podoabele iluzorii ale modernismului pentru a-şi putea regăsi echilibrul şi fructifica datele originare esenţiale făpturii sale. Nu poate fi vorba de o renunţare la progres şi nici de o întoarcere la „starea naturală" a unui Jean Jaques Rousseau, ci de o considerare şi valorificare a ceea ce constitue fundamental şi plural condiţia noastră de oameni. Ce anume înseamnă pentru noi o întoarcere? Înseamnă renunţare la deruta materialistă care dezumanizează, renunţare la tot ceea ce duce la resentiment şi negaţie. Ce înseamnă progres? Înseamnă dezvoltare, înseamnă creştere din sâmburele generator al fiinţei, înseamnă, în limita superioară, înflorire; aceasta înseamnă a fi om adevărat şi întreg, a fi distins şi civilizat: înflorire. Să ajungi să-ţi exprimi esenţa, aceasta este scopul superiorităţii tale de om. Nu întoarcere, deci, şi nici oprire, ci creştere deplină şi firească.

Aici se situează simplitatea; simplitatea este starea morală a omului ce se mişcă esenţial şi sincer. Simplitatea în etică, întocmai ca şi în estetică, înseamnă linie mare, trăsătură esenţială şi definitorie. Liniile mari dau chipul făpturii, liniile mari constitue şi aduc definirea.

Simplitatea ca stare morală este o stare originară ideii de început, de principiu, adică de Dumnezeu. De aceea Biblia, cartea simplităţii şi a permanenţelor, ne vorbeşte de simplitate în legatură cu copilul şi profetul.

Îndepărtând poverile podoabelor inutile, simplitatea dă omului echilibrul interior, îi dă putere şi o mare stăpânire de sine.

Omul simplu rămâne cu sine, curat şi întreg, liber în faţa elementelor adăugate, exterioare. Omul simplu trăieşte viaţa în plin şi esenţial; o trăieşte astfel pentru că rămâne în ea, nu în artificiu.

Simplitatea dă siguranţă şi certitudine interioară, dă putere de depăşire a contingenţelor şi evită vițiul. Pe calea simplităţii omul se împlineşte pentru că trăieşte firesc şi esenţial. Simplitatea este starea morală prin care o seamă de posibilităţi se deschid; firescul şi armonia ei ne fac să experimentăm o stare plină de prospeţime şi înţeles, aceea a orizontului deschis. Sensul lucrurilor şi al vieţii este prins mai uşor şi adevărat de către omul simplu decât de omul complicat, deoarece primul păstrează legătura directă cu isvoarele şi are, totodată, puterea să distingă şi să înţeleagă datele aparente şi ascunse ale realităţii.

A fi simplu înseamnă a exista în viaţă şi a exista în viaţă înseamnă a-i trăi şi cuceri sensul; sensul vieţii nu poate fi prins situându-ne în afara ei, mergând mânaţi de instincte sau călcând drumul artificiilor noastre mentale. Omul simplu trăeşte imediatul înconjurător, dar cu ochii deschişi distanţelor mari ale lumii.

Prin aceste elemente şi înfăţişări ale simplităţii, înţelegem cum acela care trăeşte cu adevărat în simplitate ajunge să trăiască o viaţă de echilibru şi armonie, de profundă umanitate.

Fiinţa sa interioară, aparent mică, are dimensiuni neînţelese de acei ce judecă după criteriile cantitative exterioare ale lumii moderne. Eliberat de poveri inutile şi periferice atât de copleşitoare lumii noastre, omul poate reuşi să cucerească adâncimile condiţiei sale şi să-şi manifeste creator umanitatea; cugetul şi fapta sa nu sânt legate de lucruri întâmplătoare, ci de datele sigure şi semnificative ale vieţii.

Ernest Bernea

 



Văzător de taine și văzător de Dumnezeu - Mărturii ale sfințeniei

14 Ianuarie 2019


Descriere
Privit în întregimea operei, personalității și nevoinței sale, Vlădica Nicolae nu se știe ce este mai mult: predicator cu gură-de-aur sau poet dulce-glăsuitor; înțelept văzător al tainelor sau theolog văzător de Dumnezeu; tâlcuitor al Cuvântului lui Dumnezeu insuflat de Dumnezeu sau pătrunzător al dramei cosmo-istorice dumnezeiesc-omenești; făcător de minuni plin de dragoste sau slujitor minunat al tainelor; învățător, întocmai cu apostolii, al căii care duce la Viață sau jertfelnic iubitor de neam; fratele fiecărei zidiri sau atotmilostiv A-tot-om..

Mitropolitul Amfilohie al Muntenegrului